În orice companie matură există probleme evidente, recurente, costisitoare, dar care sunt probleme care aparțin nimănui. Paradoxal aparțin nimănui deși consumă cel mai mult timp, bani și energie,
Nu apar pe agenda niciunui director și nici nu au un responsabil clar. Ele sunt considerate ca situații naturale și normale, iar normalitatea este cel mai mare obstacol în calea dezvoltării, creșterii și performanței. Pentru că nu sunt văzute și recunoscute ca fiind probleme ele nu apar în rapoarte, nu strigă, dar erodează.
De ce unele problemele reale nu sunt percepute ca probleme
Problemele care aparțin nimănui sunt acele disfuncționalități care apar apar în zonele gri ale organizației, acolo unde responsabilitățile se suprapun sau nu sunt definite: între departamente, între procese, între obiective, între oameni. Câteva exemple:
- procese care funcționează „acceptabil”, dar nu efficient
- decizii care se iau greu sau se pasează
- execuție inconsistentă a strategiei
- conflicte tăcute între departamente
- inițiative începute și abandonate
- KPI-uri atinse, dar businessul nu „simte” progresul
Astfel de situații sunt vizibile, nimeni nu neagă că există, însă nimeni nu este responsabil pentru rezolvarea lor. Mulți gândesc că “este normal să se întâmple asa”. Această normalizare transformă problemele care aparțin nimănui în blocaje invizibile, iar ceea ce nu este perceput ca problemă nu va fi niciodată rezolvat.
Cum apar problemele care aparțin nimănui
Când o problemă aparține tuturor, ajunge să nu aparțină nimănui. De ce nu aparțin nimănui?
1. Problemele nu sunt treaba „unui singur rol”
Majoritatea problemelor critice nu sunt funcționale, ci sistemice. Ele implică mai multe departamente, mai multe niveluri ierarhice și decizii care traversează organizația.
2. Pentru că „merge și așa”
În multe organizații, problemele care aparțin nimănui nu sunt urgente. Businessul încă produce rezultate, piața încă răspunde. doar costurile cresc lent, viteza de reacție scade, oamenii buni se uzează, oportunitățile se pierd în detalii operaționale.
3. Top managementul este “prea aproape” de business
Echipa de management (nivel C sau top-manageri) este prinsă între decizii strategice, presiuni externe, oameni, cifre, diferite crize. În acest context, devine extrem de greu să vezi clar unde se pierde valoare în execuție, mai ales când acele pierderi sunt distribuite în organizație.
4. Pentru că nu există un cadru clar de excelență
Fără standarde clare de eficiență și execuție, multe probleme sunt percepute ca „stil normal de lucru”, nu ca disfuncționalități.Aceste probleme apar atunci când:
- strategia este bună, dar execuția e fragmentată
- compania crește mai repede decât procesele
- liderii cheie repară provizoriu „din inerție”;
- nu mai există timp pentru imbunatatire, doar pentru livrare
Astfel de probleme care aparțin nimănui nu apar peste noapte. Nimeni nu le revendică, nimeni nu le măsoară, nimeni nu le urmărește. Ele rămân în companie, se dezvoltă lent, aproape invizibil, cresc în complexitate până când se înrădăcinează adânc în modul de lucru din cadrul companiei și devin parte a ADN-ului acesteia.
În timp, problemele fără stăpân se transformă in pierderi financiare, conflicte interne, scade calitatea, apare demotivarea oamenilor, iar creșterea și dezvoltarea companiei se oprește.
De ce este nevoie de un ochi extern
- Un partener extern vede ceea ce organizația nu mai poate vedea.
Ceea ce pentru echipe este „normal”, pentru un observator extern este imediat vizibil ca pierdere de eficiență sau risc de execuție.
- Nu este prins în rutină, nu este influențat de cultură, nu este limitat de obișnuință.
Un partener extern poate întreba fără politică si fără frică:
„De ce faceți asta așa?” „Cine este responsabil, concret?”
„Ce se întâmplă dacă nu se rezolvă?”
- Un partener extern conectează strategia cu execuția
Majoritatea companiilor nu au o problemă de viziune, ci de traducere a viziunii în realitate operațională.
- Crează ownership acolo unde nu există
Problemele nimănui devin probleme asumate, cu priorități, indicatori, termene și rezultate.
Rolul nostru este să:
- identificăm problemele invizibile,
- clarificăm responsabilitățile,
- definim standarde,
- construim procese,
- implementăm soluții,
- măsurăm impactul.
Dacă o problemă persistă mult timp si continuă să reapară, dacă este recunoscută, dar nerezolvată, dacă afectează mai multe zone, și nu are un responsabil clar, atunci nu este o situație minoră. Este o problemă strategică mascată.
Companiile care fac performanță pe termen lung nu sunt cele fără probleme, ci cele care știu să le scoată din zona nimănui și să le transforme în motoare de progres. Acestea au curajul să pună sub lupă ceea ce consideră „normal” și sunt cele care cresc și reușesc. Iar transformarea începe cu recunoașterea faptului că problemele care aparțin nimănui în afaceri sunt reale, costisitoare și perfect rezolvabile.