Coronavirusul a adus multe lucruri rele in vietile noastre, insa exista si parti bune. Ne obliga, intr-o forma sau alta, sa stam mai mult in casa, sa gasim solutii, sa fim creativi. Ar trebui sa avem mai mult timp.
Este un moment propice pentru invatat si pentru citit. Este momentul sa citesti toate acele carti pentru care nu ai gasit timp pana acum.
O carte extrem de interesanta, desi nici numele si nici coperta nu par sa spuna asta, este cartea “Un Gentleman la Moscova” de Amor Towles. Cumva, cartea este in ton cu vremurile. Orice carte citita iti aduce ceva care te imbogateste.
Si atunci, o carte buna, o cafea si un sezlong in curte este cel mai bun remediu sa alungi teama. Iar daca nu ai posibilitatea sa stai in curte, atunci te culcusesti in acel loc in care te simti in siguranta din casa ta si iti aduci prietenul aproape – o carte.
Cartea “Un Gentleman la Moscova” spune povestea unui aristocrat din Rusia condamnat la arest la domiciliu in cadrul celebrului hotel Metropol din Moscova.
Un Gentleman la Moscova
“21 iunie 1922.” incepe cartea.
“Aleksandr Ilici Rostov, luand in considerare propria dumneavoastra marturie nu putem decat sa conchidem ca spiritul patrunzator care a scris poezia Unde e acum? (o poezie patriotica) a sucombat in mod irevocabil in fata pervertirilor clasei de care apartine (aristocrat fiind) si cum reprezinta o amenintare exact la adresa acelor idealuri pe care le-a imbratisat altadata. Pe acest temei, noi am pleda pentru arestarea dumneavoastra si punerea la zid. Exista insa in sanul Partidului superiori potrivit carora va numarati printre eroii cauzei prerevolutionare. …………. Sa nu cumva sa faceti o greseala! Daca se intampla sa mai iesiti vreodata din Metropol, o sa fiti impuscat. Urmatorul caz!”.
Contele nu a fost impuscat de revolutionari pentru ca a scris o poezie patriotica foarte cunoscuta, insa este in continuare considerat vinovat pentru faptul ca a facut parte din patura aristocratica si condamnat pentru acelasi motiv.
La prima vedere, pare sa fie o poveste trista a unui invins. De fapt, este povestea unui invins care a invins dezumanizarea fara sa iasa dintr-un hotel.
In aproape 547 pagini (atat are editia pe care o tin in maini), cartea iti da posibilitatea sa faci o calatorie de mai mult de trei decenii din istoria Rusiei, insotindu-l pe sarmantul Conte in lumea veche precum si intr-o lume noua in care nimic nu mai este la fel. Este interesant cum, pentru a acoperi lipsa de cunostinte si pentru a ajunge pe pozitii inalte, unii aleg sa coboare standardele, sa desfiinteze clasificarile si notele, sa uniformizeze pentru ca nimeni sa nu se remarce, iar diferenta de clasa sa nu mai fie atat de vizibila. Calitatea intotdeauna se separa si iese la suprafata exact asa cum se separa untul.
Cartea demonstreaza faptul ca atunci cand lucrurile o iau razna si nu mai poti calatori si intalni oameni, intotdeauna exista un prieten care te poate ajuta sa calatoresti peste mari si peste granite, fara sa ai nevoie de pasaport sau viza, fara avion sau masina. Cartile reprezinta acel prieten care alunga fantomele mintii si temerile atunci cand capacitatea de miscare este limitata si extinde orice limita la infinit.
Pentru ca doar mintea noastra stabileste limitele. Poti sa vezi doar partea goala a paharului, sa vezi doar gratiile, restrictii si limitarea libertatii de miscare, sau poti sa vezi partea plina a paharului si sa descoperi noi moduri de a trai momente de calitate. Lipsurile intotdeauna dezvolta creativitatea.
Inainte de incheiere
Poate sa para ciudat, insa, tot in carte gasesti cea mai dura si mai importanta lectie despre a fi parinte. Oare cine este parinte cu adevarat? Cel care procreeaza copilul sau cel care il creste? Este clar, insa, ca in cazul unui parinte nimic nu este prea mult atunci cand este vorba despre copilul sau. Si chiar daca nu ai facut pentru tine, atunci cand vine vorba despre copil nu exista limite.
Este acel gen de carte pe care nu o poti intelege daca citesti sfarsitul. De fapt, citind sfarsitul te intriga si mai mult. Si iti doresti sa afli ce s-a intamplat de fapt. Este o carte, care inca o data demonstreaza faptul ca prin comunicare, chiar si cele mai complexe probleme si mai de netrecut bariere, isi gasesc un pod de rezolvare.
Si totusi, este o carte pe care o inchizi zambind pentru ca se termina cu “happy end”. Iar sfarsitul este total neasteptat pentru ca nu poti pune catuse mintii.
