Cred că este foarte cunoscut faptul că sub presiunea creșterii eficienței și a reducerii costurilor, afacerile au primit recomandarea experților si a consultanților de business să reducă activitățile de mentenanță preventivă si de inspecție a echipamentelor de lucru pe motivul că aceste activități reprezintă o pierdere și că trebuie reduși timpii morți pentru a crește disponibilitatea.
OEE-ul este indicatorul cel mai des monitorizat iar activitățile de întreținere si inspecție reprezintă un factor care influențează OEE-ul.
În principiu a sunat bine și logic, însă în realitate, această abordare a dus la creșterea ratei de breakdown-uri (defectare a echipamentelor), la creșterea numărului și a duratelor de opriri neplanificate și la costuri mult mai mari decât cele economisite.
Ce s-a întâmplat în practică?
Într-un caz concret, o companie industrială a redus drastic timpul alocat mentenanței preventive și ca orice astfel de sistem, operatorii semnalau neconformitățile echipamentelor. Odată cu reducerea activităților de mentenanță preventivă, semnalările operatorilor au fost ignorate sau amânate.
Implicațiile directe sunt următoarele:
- costuri mai mari deoarece reparațiile neplanificate sunt mai scumpe decât mentenanța preventivă.
- opriri neplanificate care afectează productivitatea, livrările și încrederea clienților.
- uzură accelerată a echipamentelor, întrucât lipsa inspecțiilor duce la degradare prematură.
- presiune mare pe echipele de mentenanță: acestea lucrează în criză, nu în control și este nevoie de mai multi angajați.
Rezultatul obținut a fost următorul:
- rata de breakdown s-a dublat (de la mai puțin de 2% la peste 4.5%)
- costurile cu reparațiile urgente au explodat.
- moralul echipei a scăzut, întrucât oamenii semnalau probleme, dar nimeni nu acționa.
- producția a fost afectată, iar livrările întârziate.
Efectul? Atunci când se așteptau mai puțin, echipamentele de lucru cedau, iar clienții deveneau tot mai nemultumiți.
Ce concluzie ar trebui să tragem?
Mentenanța preventivă nu este un cost inutil. Este o investiție în continuitate, în siguranță și în încredere. Reducerea acestor activități fără o analiză de risc, fără o prioritizare clară și fără implicarea echipei de producție este o decizie periculoasă. Reducerea costurilor și cresterea eficienței nu înseamnă să tai din ce nu se vede, ci înseamnă să optimizezi cu discernământ, să asculți vocea celor din teren și să înțelegi că a preveni este mai ieftin decât reparația.
Ce se poate face diferit? Se poate dezvolta un sistem simplu dar eficient pentru îmbunătățire și monitorizare, precum și pentru stocul pieselor de schimb.
- Planul de mentenanță trebuie să existe;
- Inspecțiilor vizuale ale echipamentelor sunt obligatorii.
- Semnalarea problemelor se poate face în timp real.
- Crearea unei culturi în care operatorii sunt parteneri, nu doar executanți.
Excelența în industrie vine din decizii inteligente, asumate și conectate la realitatea din teren. Este timpul să regândim ce înseamnă „optimizare” și să înțelegem impactul real al unor KPI stabiliți greșit.